Definiția cu ID-ul 1351782:
Regionalisme / arhaisme
stătătór, -oare, stătători, -oare, (stătătoriu), adj. 1. Care stă pe loc, nu se mișcă. 2. Compus, alcătuit: „Terra Surduk însemnează nu numai un sat, dear un ținut întreg, stătătoriu din mai multe sate…” (Mihaly, 1900: 9, dipl. 3). – Din sta + suf. -ător (Scriban, DEX).