STACOJIU, -IE, stacojii, adj. Care are culoarea roșie-aprinsă (ca a stacojului sau a racului fiert). De sub căciula naltă și ascuțită... ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. SADOVEANU, O. II 560. Un general obez, stacojiu ca un rac fiert. C. PETRESCU, Î. II 70. Uitîndu-se la învălitoarea cu care dormise acoperit, văzu că e de catifea stacojie țesută cu fir de aur. CARAGIALE, P. 132. Să-mi pun rochia cea de catife roșie și turlubanu cel cu pene stacojii. ALECSANDRI, T. 414. – Variantă: (Mold.) stacoșiu, -ie (NEGRUZZI, S. I 148) adj.