stául, staule, (staol, staor), s.n. Adăpost pentru oi, în câmp sau lângă casă; târlă: „În staol stau oile unui singur om; în târlă stau oile mai multor stăpâni” (ALRRM, 1971: 376). – Lat. stab(u)lum „locaș, sălaș; grajd, stână; coteț” (Pușcariu, după DER; MDA). ■ Cuv. rom. > magh. stál, istál, stár (Drăganu, după DER).