STOFĂ, stofe, s. f. Țesătură de lînă, de bumbac sau de fibre artificiale, mai groasă decît pînza, întrebuințată pentru confecționarea îmbrăcămintei, pentru tapisarea mobilei etc. V. postav. O ceață sură îi împiedică vederea și nu mai poate să distingă culorile stofelor din vitrină. SAHIA, N. 98. Eu, care sînt un biet pescar... n-aș vrea nici stofe cu fir Și cu mărgăritar, Nici largi caftane de vizir, Nici falnic armasar. ALECSANDRI, P. I 148. Peste zobonul de stofă aurită, purta un benișel de felendreș albastru. NEGRUZZI, S. I 145. ♦ Fig. Dispoziție, talent, aptitudini. Trebuia un Buonaparte ca să recunoască în ei stofa de generali. HASDEU, I. V. 115. ◊ Expr. A avea stofă = a avea calități deosebite. – Variantă: ștofă (C. PETRESCU, C. V. 254, ALECSANDRI, T. 1426) s. f.