STRAI s. n. 1. (Ban.) Cergă. Strany. Stragulum. AC, 372. 2. (Mold.) Haină, veșmînt. Hainele cu care era deprinși nu lăsa să le poarte, ci își făcea loruși alt fealiu de straie neobicinuite. CA, 99^r. Mi-au zis de mi-am făcut și mie straie bune. H 1771, 87^v. M-am dus ca să mă Împodobăscu cu straile cele mai bune. H 1779¹, 155^r; cf. GHEORGACHI; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 1778, 5^r, 5^v, 14^r; H 1779¹, 156^r, 159^r: H 1779², 76^v, 80^v, 93^v, 100^r, 101^v. Etimologie: lat. stragulum. Cf. m a c a t (2), o d e a l, v e l i n ț ă; b o r f e.