STRICARE, stricări, s. f. Acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei; schimbare în rău, vătămare, ruinare. Ne așteaptă război, stricarea țerii, foc și sabie. HASDEU, I. V. 62. ♦ Distrugere. Stricarea eteriștilor la Drăgășani și la Sculeni. NEGRUZZI, S. I 217.