opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

STRICTURARE, stricturări, s. f. Acțiunea de a strictura. – V. strictura.

STRICTURARE, stricturări, s. f. Acțiunea de a strictura. – V. strictura.

stricturare sf [At: LTR2 / Pl: ~rări / E: strictura] (Teh; d. țevi, conducte, tuburi) Micșorare a secțiunii transversale pe o anumită porțiune din lungime.

STRICTURARE s.f. Acțiunea de a strictura și rezultatul ei. [< strictura].

STRICTURA, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.

STRICTURA, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. – Din strictură.

strictura vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: strictură] (Teh; c. i. țevi, conducte, tuburi) A micșora secțiunea transversală pe o anumită porțiune din lungime.

STRICTURA, stricturez, vb. I. Tranz. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei.

STRICTURA vb. I. tr. A micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. [< strictură].

STRICTURA vb. tr. a micșora secțiunea unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. (< strictură)

A STRICTURA ~ez tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să fie mai strâmt, micșorând secțiunea de curgere a unui fluid; a îngusta; a strâmta. /Din strictură

Ortografice DOOM

stricturare s. f., g.-d. art. stricturării; pl. stricturări

stricturare s. f., g.-d. art. stricturării; pl. stricturări

stricturare s. f., g.-d. art. stricturării; pl. stricturări

strictura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stricturez, 3 stricturează; conj. prez. 1 sg. să stricturez, 3 să strictureze

strictura (a ~) vb., ind. prez. 3 stricturează

strictura vb., ind. prez. 1 sg. stricturez, 3 sg. și pl. stricturează

Intrare: stricturare
stricturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stricturare
  • stricturarea
plural
  • stricturări
  • stricturările
genitiv-dativ singular
  • stricturări
  • stricturării
plural
  • stricturări
  • stricturărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: strictura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strictura
  • stricturare
  • stricturat
  • stricturatu‑
  • stricturând
  • stricturându‑
 singular plural
  • stricturează
  • stricturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stricturez
 (să)
  • stricturez
  • stricturam
  • stricturai
  • stricturasem
a II-a (tu)
  • stricturezi
 (să)
  • stricturezi
  • stricturai
  • stricturași
  • stricturaseși
a III-a (el, ea)
  • stricturează
 (să)
  • strictureze
  • strictura
  • strictură
  • stricturase
plural I (noi)
  • stricturăm
 (să)
  • stricturăm
  • stricturam
  • stricturarăm
  • stricturaserăm
  • stricturasem
a II-a (voi)
  • stricturați
 (să)
  • stricturați
  • stricturați
  • stricturarăți
  • stricturaserăți
  • stricturaseți
a III-a (ei, ele)
  • stricturează
 (să)
  • strictureze
  • stricturau
  • stricturară
  • stricturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stricturare, stricturărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a strictura. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi strictura DEX '09 DEX '98 DN

strictura, stricturezverb

  • 1. A micșora secțiunea transversală a unei conducte pe o anumită porțiune din lungimea ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: strâmta îngusta
etimologie:
  • strictură DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.