strădanie sf [At: (a. 1661) GCR I, 182/34 / V: (înv) ~rad~ / Pl: ~ii / E: slv страданиѥ] 1 (Înv) Suferință (1). 2 Încordare voluntară, îndelungată, a forțelor fizice, intelectuale, în vederea realizării unei acțiuni, a atingerii unui scop² etc. Si: caznă¹ (1), chin (1), efort (1), forțare (2), muncă, osteneală, sforțare, trudă, zbatere, (rar) strădănuială, străduire (1), (pop) canoneală, (înv) căznire¹ (1), nevoială, sforță, strădare, străduință (1), strădănuire (1), (reg) morânceală, ștrapaț, zoală. 3 Muncă susținută, insistentă într-un domeniu de activitate, la învățătură etc. Si: asiduitate (2), insistență, perseverență, râvnă, sforțare, sârguință, zel, (pop) osârdie. 4 (Pex) Spor la muncă Si: hărnicie (2), vrednicie, zel, (pop) sârg (1), (înv) diligență² (1), silință, străduință Vz încercare, străduință (3).