STÎRPICIUNE, stîrpiciuni, s. f. 1. (Învechit) Sterilitate. (Atestat în forma stărpiciune) Să afle niscaiva leacuri care să le desfacă făcutul stărpiciunii lor. ISPIRESCU, L. 160. 2. (Concretizat) Oaie sau vită stearpă. ♦ Om pipernicit, nedezvoltat, stîrpitură. N-au să ne mai sperie toate stîrpiciunile. C. PETRESCU, Î. II 58. – Variantă: stărpiciune s. f.