SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊ Sublimat coroziv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. – Din fr. sublimé.

sublimat, ~ă [At: S. BĂRB. 17/12 / V: (înv) supl~ sm / Pl: ~ați, ~e, (înv) ~uri sn / E: fr sublimé, ger Sublimat] 1 a Care este sublimat. 2 a Care se sublimează. 3 a Care rezultă dintr-o sublimare (1). 4 a (Fig) Care s-a transformat în ceva superior. 5 a (Rar; pex) Înnobilat. 6 a (Pex) Purificat². 7 a (Pex) Rafinat². 8 sm Substanță solidă care a fost obținută prin desublimarea vaporilor săi și care de obicei sublimează foarte ușor. 9 sm (Îs) ~ coroziv Clorură mercurică sau biclorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, cristalizată, solubilă în apă, foarte otrăvitoare și care este utilizată ca dezinfectant extern Si: (reg) săricică.

SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊ Sublimat corosiv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. – Din fr. sublimé.

SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin condensarea directă a vaporilor unui solid care sublimează. ♦ (Sens curent, adesea determinat prin «corosiv») Biclorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant.

SUBLIMAT s.m. Produs obținut prin sublimare. ♦ Sublimat corosiv v. corosiv. [Cf. germ. Sublimat, fr. sublimé].

SUBLIMAT s. m. produs obținut prin sublimare. ♦ ~ corosiv = biclorură de mercur, albă, cristalizată, foarte toxică, dezinfectant extern. (< germ. Sublimat, fr. sublimé)

SUBLIMAT ~ți m. Corp solid obținut prin condensarea directă a vaporilor. ◊ ~ corosiv sare albă, cristalizată, întrebuințată ca dezinfectant. /<fr. sublimé, germ. Sublimat

sublimat n. orice produs al sublimațiunii: sublimat coroziv, substanță acră, înțepătoare, foarte veninoasă, întrebuințață în doze mărunte ca antiseptic.

*sublimát, -ă adj. Produs pin sublimațiune. S. n., pl. e. Sublimat coroziv (saŭ numaĭ sublimat), biclorură de mercur (un corp caustic care e un puternic antiseptic în doze micĭ, dar o puternică otravă în doze marĭ): albușu de oŭ și laptele îs antidoturile sublimatuluĭ. V. suliman.

sublima vir [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~mez / E: fr sublimer] 1-2 (D. substanțe) A se transforma (prin încălzire) direct din stare solidă în stare de vapori, fără a mai trece prin faza lichidă. 3-4 A trece dintr-o stare cristalină într-o stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 5-6 (Fig) A se transforma în ceva superior. 7-8 (Rar; pex) A se înnobila. 9-10 (Pex) A se purifica. 11-12 A se rafina.

suplimat sn vz sublimat

SUBLIMA, sublimez, vb. I. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece din stare solidă de-a dreptul în stare gazoasă. ♦ A trece dintr-o stare cristalină în stare de vapori și apoi din nou în stare de cristale prin condensarea vaporilor.

SUBLIMA vb. I. intr. 1. (Despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă. 2. A curăța de orice amestec impur sau străin. 3. (Despre instincte, pasiuni) A transforma într-un sentiment superior; a ridica pînă la sublim. [< fr. sublimer].

SUBLIMA vb. I. intr. 1. (despre substanțe) a trece din stare solidă direct în stare de vapori. 2. a curăța de orice amestec impur sau străin. ◊ (psihan.) a deplasa energia izvorâtă din porniri instinctuale și egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste și spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, în sentimente superioare. ◊ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)

A SUBLIMA ~ez 1. intranz. (despre substanțe) A trece din stare solidă direct în stare gazoasă (evitând starea lichidă). 2. tranz. fig. sentimente, pasiuni) A ridica până la sublim. [Sil. su-bli-] /<fr. sublimer

subliméz v. tr. (lat. sublimare, a înălța, d. sublimis, înalt, sublim). Fil. înalt, înobilez: a sublima sufletu. Chim. Prefac un corp solid direct în gaz și apoi îl condensez pin răcire, așa în cît se liberează de orĭ-ce substanță străină (Așa se obține floarea de pucĭoasă).

sublimat (desp. su-bli-) s. m., pl. sublimați

sublimat (su-bli-) s. m., pl. sublimați

sublimat s. m. (sil. -bli-), pl. sublimați

sublima (a ~) (desp. su-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. sublimez, 3 sublimează; conj. prez. 1 sg. să sublimez, 3 să sublimeze

sublima (a ~) (su-bli-) vb., ind. prez. 3 sublimează

sublima vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. sublimez, 3 sg. și pl. sublimează

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.