SUCEALĂ, suceli, s. f. Faptul de a fi sucit la minte, lipsit de rațiune; fire, apucătură de om sucit; sminteală, țicneală, scrînteală. Eleonora îl ațintea pe domnul Ivancea cu ochi rotunzi și galbeni de găină, ochi de suceală învechită a minții, ochi de nebunie stătută. DUMITRIU, B. F. 50.