SUCULENT, -Ă, suculenți, -te, adj. Cu mult suc (v. zemos); hrănitor; p. ext. bun, gustos. Fruct suculent. ▭ Sfărîma oase suculente, sub mese ce țineau de seara pînă dimineața. GALACTION, O. I 302. ♦ Fig. Plin de miez, de conținut, de savoare. De mult nu mai căzuse în clevetirea saloanelor din București un subiect așa de frumos și de suculent. VLAHUȚĂ, O. AL. II 101.