SUPERIORITATE s. f. (cf. fr. superiorité): calitate a termenului comparat de a dispune de o însușire sau de o caracteristică într-o măsură mai mare decât termenul cu care acesta se compară. Termen folosit în sintagmele comparativ de s., superlativ relativ de s. și superlativ absolut de s. (v. comparativ și superlativ).