SUPERIORITATE s. f. Faptul de a fi (sau a se crede) superior altora; stare a ceea ce este superior; atitudine (trufașă) a celui care se crede superior. Titu rîse cu superioritate. REBREANU, I. 74. Tot atunci oastea turcă se bucura de toate avantagele cîte se nasc din superioritatea disciplinei militare. HASDEU, I. V. 70. Și poate că acel amestec de înțelepciune și nebunie m-a făcut... să te iubesc și să mă înclin înaintea superiorității tale. GHICA, A. 75.