*suprafáță f., pl. ețe (supra- și față; fr. surface, lat super-ficies. V. superficial). Partea exterioară saŭ de deasupra, față: suprafața pămîntuluĭ, a apeĭ, a unuĭ poligon. Fig. Exterior, aparență: nu observa numaĭ suprafața, ci adîncește lucrurile! Întindere: suprafața uneĭ țărĭ.