supărător, ~oare [At: (a. 1653) BUL. COM. IST. II, 219 / Pl: ~i¸~oare / E: supăra + -(ă)tor] 1 a (Îvr; d. state, d. armate dușmane, d. persoane) Cotropitor (1). 2-3 a, av (D. oameni sau d. senzații, sentimente ori d. manifestări, acțiuni etc. ale lor sau, pex, d. fenomene naturale, d. procese, d. obiecte ori despre sunetele sau zgomotele scoase de acestea etc.) (Într-un mod) care impresionează neplăcut Si: supăralnic (1). 4-5 a, av (Pex) (Într-un mod) care aduce într-o stare de pierdere a calmului. 6 a (Înv) Deprimat.