suriu, ~ie [At: ASACHI, L. 95 / 8 / V: (reg) surâi, surâie / Pl: ~ii / E: sur + -iu] (Pop) 1 sn Culoare care bate în sur (1). 2 a (Dob; d. părul, blana animalelor, d. penele păsărilor) Aproape sur (3) Si: gri deschis. 3 a (D. animale) Care are părul sur (3) deschis. 4 a (D. păsări) Care are penele aproape sure (7). 5 a (D. părul capului, barbă, mustăți) Care începe să încărunțească. 6 a (D. lumină, elemente ale naturii etc.) Întunecat.