SURPAT, -Ă, surpați, -te, adj. 1. (Despre maluri, povîrnișuri) Mîncat, ros de ape; cu surpături, prăpăstios, rîpos. Valea se îngustează, de o parte și de alta maluri surpate, dealuri rupte, prăpăstioase ca niște animale fantastice, își arată pîntecele desfăcut. VLAHUȚĂ, O. AL. II 32. Cu mers răpede străbat dorobanții dealurile pînă la valea surpată de la Lescovăț. ODOBESCU, S. III 584. ♦ (Despre ziduri, clădiri) Prăbușit, năruit; ruinat. Orașele noastre de pe malul Dunării sînt ridicate pe ruini... ziduri surpate și mormane de moloz. VLAHUȚĂ, R. P. 11. El se oprește să privească Un zid ce e acum surpat. NEGRUZZI, S. II 115. ♦ Fig. (Despre ființe) Distrus. Anton... mai face doi pași și ajunge pe bancă, unde cade, surpat. DAVIDOGLU, M. 75. 2. (Popular, despre oameni) Bolnav de hernie; vătămat, boșorogit. [Leacuri] de omul surpat. ȘEZ. X 61.