SĂCULEȚ s. 1. săcușor, (franțuzism) sașeu, (înv. și reg.) săculteț, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieț, săculteață, săcuț, tăbeică, tăbîltoc, (prin Ban.) bătăcui, (prin Olt. și Transilv.) săcotei, (prin Munt. și Olt.) săculete, (prin Mold. și Bucov.) tăbuieț, tăfîlcă, (Mold.) țoșcă. (Un sac mic sau un ~.) 2. traistă, (reg.) jacă. (~ cu merinde.) 3. sedilă, (reg.) sac, săcui, săcuieț, săculete, scurgătoare, zăgîrnă. (~ pentru scurs brînza.)