săláș, sălașe, sălașuri, s.n. (reg.) 1. Loc de mas, culcuș, adăpost: „Ne dai sălaș p-o noapte” (Bilțiu, 2007: 141). 2. Domiciliu, locuință, casă. 3. Vizuină, bârlog. 4. Locul unde își închid păstorii oile noaptea. 5. Sicriu, coștiug: „Și din locuț de sălaș / Puneți scoarță de bohaș” (Papahagi, 1925: 103). – Din magh. szállás „adăpost, locuință, cătun” (Galdi, după DER; DEX).