TABACHERĂ, tabachere, s. f. 1. Cutiuță de lemn, de metal, de piele etc., în care se păstrează tutunul sau țigările. Calistrat Bogza se scociorî în chimir, scoase tabachera, o deschise și-și răsuci o țigară groasă. SADOVEANU, B. 255. Îi oferi deschisă frumoasa tabacheră plată de aur. CAMIL PETRESCU, N. 53. Împreună cu basmaua și tabachera am băgat și cartea d-tale în sîn! NEGRUZZI, S. I 223. 2. Fereastră înclinată, executată în panta acoperișului unei construcții. – Pl. și: tabacheri. – Variantă: tabachere (SADOVEANU, O. VIII 14, C. PETRESCU, Î. II 171, CARAGIALE, O. III 148) s. f.