tálpă, tălpi, s.f. 1. Șatră, tindă: „L-o lăsat pă talpă-afară” (Bilțiu, 1996: 69). 2. (în expr.) Talpa casei = grinda masivă din lemn de stejar sau brad, care se așază pe mur și peste care se montează bârnele din pereții construcției. ■ (onom.) Talpă, Talpeș, Tălpășan(u), nume de familie în jud. Maram. – Din magh. talp „talpă, piedestal” (Candrea, după DER; MDA).