Definiția cu ID-ul 719554:
Explicative DEX
tandúr n., pl. urĭ (turc. tandyr, tandur, d. ar. tannur; bg. tandyr, sîrb. tandur). Mangal aprins pus supt o masă pătrată acoperită c’un covor ale căruĭ marginĭ se ĭaŭ pe genunchiĭ celor ce șed în prejur și care-șĭ încălzesc așa picĭoarele (obiceĭ la Orientalĭ).