téică, teici, (teucă), s.f. 1. Coteț. 2. Valău pentru porci. ■ Formă atestată în câteva localități din Chioar; în Codru se folosește sin. valău. 3. Cutie mișcătoare prin care trec grăunțele din coș înainte de a cădea între pietrele morii. 4. Lemn scobit în care se păstrează vopseaua (de obicei neagră), cu care se marchează stâlpii înainte de fasonare. – Cf. tc. tekne, srb. tekne, magh. teknö (Scriban); cf. tău „cupă din lemn cu care se bea apă” (MDA).