telegraf [At: CR (1829), 205 V3 / V: (înv) til~, (reg) tălig~, ~lig~, țăl~ / Pl: ~e, (înv) ~uri sn, ~i sm / E: fr télégraphe, ger Telegraf] 1 sn Aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor (1). 2 sn (Pex) Ansamblul instalațiilor telegrafice. 3 sn Telegrafie (1). 4 sn (Îs) ~ fără fir (sau, îvr, fără sârmă) Telegraf (1) care, pentru a transmite semnalele, nu utilizează liniile telegrafice. 5 sn Instituție în care se efectuează operațiile de transmitere a telegramelor. 6 sn (Înv; șîs ~ optic) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare, pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice. 7 sn (Reg) Telegramă (1). 8 sm Plantă erbacee ornamentală, cu tulpina ramificată, subțire, atâmătoare, cu frunze ovale, cu dungi colorate în lungime, dintre care două mai late, albicioase spre margine, cu flori mici, roz-purpurii (Tradescantia virginica). 9 sm Plantă erbacee ornamentală, cu tulpina roșiatică, agățătoare, ajungând până la 5-6 metri, cu flori albe, parfumate (Boussingaultia basselloides). 10 sm (Bot; reg) Atârnătoare (9) (Zebrina pendula).