TERCIUI, terciuiesc, vb. IV. Tranz. A transforma într-o pastă moale; a face terci; p. ext. a strivi, a zdrobi. Cele din urmă peticuțe de omăt se înmuiaseră și terciuiseră glodul. MIHALE, O. 7. Oamenii... veneau ca o aripă mare, de-o nebănuită putere, pornită să măture, să macine și să terciuiască... toată curtea boierească. GALAN, Z. R. 210.