Definiția cu ID-ul 1352498:
Regionalisme / arhaisme
toácă, toace, s.f. Placă de lemn pe care se bate cu două ciocănele, pentru a se anunța serviciul religios la biserică. ■ În exp. Ucigă-l toaca = diavolul. ■ (astr.) Toaca, numele popular al constelației Pegas. – Din toca „a ciocăni, a lovi, a bate” (Șăineanu, DEX, MDA).