Definiția cu ID-ul 933140:
Jargon
TON s. n. (cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus): 1. grad de înălțime, în pronunțarea unui sunet (v. înălțime). 2. mlădiere, inflexiune a vocii; intonație.
TON s. n. (cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus): 1. grad de înălțime, în pronunțarea unui sunet (v. înălțime). 2. mlădiere, inflexiune a vocii; intonație.