TOPORIȘCĂ, toporiști, s. f. Topor cu coadă scurtă (folosit altădată și ca armă de război); bardă. A tăiat răchitișul secerîndu-l repede, singur, cu o toporișcă, în mănunchiuri. GALAN, Z. R. 92. Toporișca trebuie mînuită cu grijă. CAMILAR, N. II 395. Sînteți trei voinici, tineri și sprinteni, tustrei țintași buni, cu arcurile pe după gît, cu cuțitele la brîu, cu toporiștile în mîini. DELAVRANCEA, O. II 106.