TRANSPIRA, transpir, vb. I. Intranz. 1. A elimina prin porii pielii sudoarea; a se acoperi cu sudoare; a asuda, a năduși. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. Fig. A ieși la suprafață, a reieși, a se vădi. La sfîrșitul doinei lui Coșbuc însă, durerea e difuză, vagă; transpiră din ea atîta nesiguranță. GHEREA, ST. CR. III 393. Genul acesta place prin coloritul descripției, prin aerul curat și sănătos de cîmp, de flori, de naivitate, ce transpiră din el. DEMETRESCU, O. 159. ♦ A se afla, a se auzi. N-a transpirat nimic din ceea ce au vorbit amîndoi.