treasc (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. trĭeskŭ, pîrîĭală, tunet; bg. sîrb. treska, așchie, gălăgie. V. trosc). Ban. Mortier de produs detunăturĭ la sărbărĭ. Trans. (Cjb.). Veselie zgomotoasă. Olt. Munt. vest. Colb orĭ gunoaĭe din scuturătură, din fîn orĭ din paĭe (Boc. și rev. I. Crg. 9, 126).