trosc, interj. care arată zgomotu frîngeriĭ (pîrîiriĭ, trosniriĭ), ca atuncĭ cînd calcĭ pe vreascurĭ, cînd bațĭ pe cineva cu cĭomagu ș. a. (E un imit. care e în multe limbĭ: vsl. troska, fulger, pol. trzasc, fr. crac, pîr, ș. a. V. troscăĭ, troscot, treasc, trăsnesc, trosnesc). Trosc-pleosc, arată sunetu cĭomegelor și palmelor în bătaĭe.