TRUNCHIAT, -Ă, trunchiați, -te, adj. Tăiat, fragmentat, ciuntit, mutilat. Pe car era așezată o piramidă trunchiată. CAMIL PETRESCU, O. II 510. Par gata să se desprindă tot felul de vedenii fantastice: balauri încolăciți pe stînci năruite, trupuri trunchiate, brațe întinse în întuneric. VLAHUȚĂ, R. P. 77. (Cu pronunțare regională) Stanuri negre și trunchiete despicau pe ici pe colo negurile. EMINESCU, N. 49. – Pronunțat: -chi-at.