trăsúră, trăsuri, trăsure, s.f. 1. Cusătură cu modele românești, pe fond negru (în satele de pe văile Mara și Cosău). ■ Exclusiv în Maram. Istoric din dreapta și din stânga Tisei. 2. Fuior de calitate inferioară: „Prin tragerea prin perie a ceea ce a rămas după separarea fuiorului, se obțin trăsurile, fire mai scurte decât fuiorul, folosite ca bătătură în țesăturile albe de interior” (Faiciuc, 2008: 278). – Din tras + suf. -ură (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).