trăsură, trăsuri, trăsure, s.f. – 1. Cusătură cu modele românești, pe fond negru (în satele de pe Mara și Cosău). Sens atestat doar în Maramureșul istoric din dreapta și din stânga Tisei. 2. Fuior de calitate inferioară (Plăiuț, Apșa de Jos, Biserica Albă). – Din tras + suf. -ură (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).