TURBULENT, -Ă, turbulenți, -te, adj. Care face gălăgie (v. zgomotos); care produce dezordine (v. nesupus, revoltat). Se arată mult mai turbulent și nedomolit, dezvăluindu-și temperamentul pasionat. SADOVEANU, E. 200. Îl vedea utilizînd cu îndemînare toate apucăturile de școlar leneș, chiulangiu, turbulent și palavragiu. C. PETRESCU, C. V. 107. Țăranii au devenit foarte turbulenți și arțăgoși. REBREANU, R. II 116. ◊ (Substantivat) Cei cițiva turbulenți ascultă de sfaturile tovarășilor lor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/5.