Definiția cu ID-ul 936903:

Explicative DEX

TURBĂCIUNE, turbăciuni, s. f. 1. (Rar) Turbare (1). Aveau să-l omoare ca pe un cîine veninat de turbăciune. POPA, V. 137. 2. Turbare (2). De cîte ori în turbăciune se apropiau de călăreț, întîlneau gloanțele lui și copitele fugarului. GANE, N. I 11. Turbăciune oarbă cu lăcomia unită. CONACHI, P. 302. Să afla gata de război cu o mare turbăciune. DRĂGHICI, R. 182.