tấrlă, târle, s.f. Suprafață împrejmuită pentru adăpostul oilor; staul; locul unde se adună oile, în fața strunjii, după ce au fost mulse: „Mă duc în târlă, nu-i nimic. Și dacă ziu din târlă văd că șede un om (...) cu clopu' rădicat și nu zâce nici țâț” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 126). ■ (onom.) Târle(a), Târleac, nume de familie în jud. Maram. – Cf. srb. trlo „locul unde se țin vitele iarna” (Șăineanu, Scriban, DEX).