TĂLĂLĂU² s. n. Zgomot, larmă, tărăboi. Niște cătane făceau un tălălău, de se auzea din drum. PAMFILE, VĂZD. 113. Boierul îl aștepta-n portiță c-o bîtă bună și dă, dă pînă se strînseră vecinii-n tălălăul lor. RETEGANUL, P. III 29.