tău, tăuri, s.n. (reg.) 1. Apă stătătoare, lac, baltă, mlaștină; „când după ploi se adună apa pe un loc arabil sau fânaț” (ALRRM, 1973: 682): „Mândrior, de doru tău, / Mă topesc ca inu-n tău” (Calendar, 1980: 63). 2. Lac glaciar: „În tău acela din vârfu' Pietrosului ședea balaurul” (Bilțiu, 1999: 142). ■ (top.) Tăul Roșu, lac situat în bazinul Vaserului (într-o căldare glaciară), sub Vârful Pietrosul Bardăului (1.850 m), în Parcul Național Munții Maramureșului. ■ (onom.) Tău, nume de familie în Maram. – Din magh. tó „lac” (DLRM, DEX, MDA).