UCIGĂTOR adj. verb. UCIDE și sm. Care ucide, ucigaș, asasin: dar în momentul cînd era să deschidă ușa spre a împlînta fierul ~ în pieptul nevinovatei sale soții, el auzi deodată în creierii lui o voce streină (GN.); ucigătoarea ploaie de fier acopere, învălue de jur împrejur oastea maghiară (VLAH.); pentru ce sînt Albanezii de atîtea sute de ani lotri și ~i? (ȚICH.).