UDEALĂ s. f. 1. Apă; umezeală. Udeala a pătruns prin opinci și s-a urcat pe cioareci ca pe un fitil de lampă, pînă deasupra genunchilor. GALAN, Z. R. 74. În pădure trosneau fagii și brazii, uscați ca toaca și cerșind văzduhului arzător udeală. C. PETRESCU, R. DR. 151. Ne-am covrigit împrejurul focului; și deasupra ninsoare, dedesubt udeală. CREANGĂ, A. 31. 2. Băutură alcoolică; udătură. Poate ni-ți da și ceva udeală, măria-ta, zise Setilă, că ne sfîrîie gîtlejul de sete. CREANGĂ, P. 257.