UGER, ❍ULGER (pl. -ere) sn. 1 🐒 Țîța vacii, oii, scroafei, etc. (🖼 5151): mult se mai bucurau copiii cînd venea Joiana din cîmp, cu ugerul plin de lapte (RET.); purceii erau toți în păr la ugerul scroafei și sugeau (ISP.); se afumă ulgerul vacii, cînd e umflat (VOR.) ¶ 2 🍽 Friptură sau mîncare pregătită din această parte a corpului animalului: hangiul le pomenește de niște pastramă bună de capră și de niște uger de purcică (BR.-VN.) [lat. ubĕr].