UITAT¹ I. adj. p. UITA¹. 1 Ce s’a uitat: s’a găsit o umbrelă ~ă în trăsură; Ⓕ F foarte vechiu, de foarte multă vreme: mi-am frămîntat măselele încă cu vre-o doi, trei covrigi uitați de vechi ce erau (ISP.) ; ~ de Dumnezeu, ~ de moarte (CIAUȘ.), foarte bătrîn: te însura cu fie-sa, cu nepoată-sa ori cu vre-o fată din casă, ~ă de Dumnezeu (I.-GH.); Babă slabă și uscată Și de Dumnezeu ~ă (PAMF.) ¶ 2 Îndelungat: petrecu acolo vreme ~ă (ISP.); fiind Irinuca dusă în sat și avînd obiceiu a ședea ~ă ca fata vătămanului (CRG.) ¶¶ C. 👉 NEUITAT. II. sbst. Faptul de a uita.