ULCICĂ (pl. ulcele) sf. 🏺 = ULCEA: zărea ulcica plină pînă’n buze cu vin roșu (DLVR.); Mustul spumegă’n ~, Plin de duh, ca o făptură (D.-ZAMF.); spusu-ți-am eu că ulcica nu merge de multe ori la apă (GN.); a-i face cu ulcica, a-i pune ulcica, a vrăji cuiva de dragoste: Știu să fac și cu ulcica De ți se sburlește chica (ALECS.); ți-a pus ulcica la Polcovnicu, zice cocoana, pufnind de rîs (CAR.).