UMBLAT, †ÎMBLAT I. adj. 1 p. UMBLA ¶ 2 Care a călătorit mult, care a văzut multe locuri: fiind un om umblat prin streinătate și mai fiind și vînător, știe fel de fel de comedii (BR.-VN.) ¶ 3 Frecuentat, pe unde se umblă mult: drum ~, poarta din față dedea într’o uliță foarte ~ă (DEM.) ¶¶ C. NEUMBLAT. II. sbst. Faptul de a umbla: să nu lași pe popă să sfîrșească cu umblatul la tine, că-i a rău (GOR.).