UMBLET, †ÎMBLET (pl. -ete) sn. 1 Faptul de a umbla, mers, colindat, alergătură: era buimac de cap și hămesit de foame de atîta umblet (CRG.); după vr’o trei ceasuri de umblet... dăm în măreața spintecătură a Rîmnicului (VLAH.) ¶ 2 Plimbare: prin morminte nu e bine a face dese umblete (GOR.) ¶ 3 Călătorie, cutreierare, colindat: îmbletele sale prin țări străine (N.-COST.) ¶ 4Mod de a umbla: ~ul calului; Eu mă’nchin cu cîntecul... Și roibul cu umbletul (PAMF.); pe aceste semne, și mai ales pe îmbletul lor unul după altul, îi cunoaște Măria ta îndată pe ficiorul Măriei tale (SB.); Căci azi le semeni tuturor la umblet și la port (EMIN.); Își pierde cumpătul Ca Țiganul umbletul (ZNN.) ¶ 5 Olten. Purtare, conduită: femeie cu umblete rele (CIAUȘ.) ¶ 6 ‡Fel de a lucra, acțiune, uneltire: Hasein-Pașa simțind și nu prea bine umbletele domnilor, făcea știre pre ascuns la Vezirul (N.-COST.); domnul muntenesc au stătut la cuvînt pînă cînd au simțit umbletele lor împotrivă (MUST.).