UMILI (-ilesc) I. vb. tr. A face umil, a înjosi: (era un) om grosolan și nesimțitor care-l umilea și-l călca în picioare (VLAH.). II. vb. refl. 1 A se smeri, a se pleca, a se arăta plin de umilință: (Lăpușneanu) spuindu-le că se simte sosit la sfîrșitul vieții, își ceru iertare de la toți, umilindu-se (NEGR.); cine se umilește se înalță (ZNN.) ¶ 2 A se înjosi: ținea mult ...să nu se umilească, dîndu-și slăbiciunea pe față (SLV.) [vsl. umiliti; înțelesul I după fr. humilier].