UMILINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Virtute care ne dă sentimentul slăbiciunii, inferiorității, nevredniciei noastre, înjosire: nu trăia, în aceste scene de supunere oarbă, decît pentru ~ și decepție (DLVR.); de voiu izbuti, te vei bucura, tată,... iară de nu, eu nu voiu suferi nici o ~ (ISP.) ¶ 2 †Faptul de a se smeri; starea celui smerit, smerenie: se făcu minune mare care da, celor ce vedea, mirare și, celor ce auzea, ~ (GAST.) [umili; sensul 1 după fr. humilité].