*UNDOIA (-oiez), UNDUIA (-uiez), UNDOI (-oesc), UNDUI (-uesc) vb. intr. A se mișca în unde, a ondula: părul undoind, cam prea lung, te-ar fi făcut a crede că e chipul unei femei travestite (EMIN.); părul ei galben ca aurul unduia’n șuvițe mlădioase (S.-ALD.); la vale, în zare adîncă, sclipește undoind aerul dimineții calde (CAR.); o mișcare a mijlocului... făcea să-i unduească... rochia ca bătută de vînt (SAD.) [fr. ondoyer, modificat după undă].